S-a fisurat stanca, intelegi tu ce spun?
Incerc sa mi-o imaginez prabusita,
Strivindu-ne pe tine, pe mine si tot ce e bun..
Propteste-o degraba cu ceva in care am crezut,
Cu stalpul din fata ferestrei tale,
Sau cu banca ferita din parcul primului sarut...
Nu poti?Pacat...Astazi nu am de ce sa ma agat,
Ce sa privesc ca sa nu vad chipul tau,
Sau ce sa spun ca sa ma dezvat de glasul tau.
Ai obosit si vrei sa te odihnesti, inteleg.
Dar ai grija sa nu calci pe-amintiri,
Sau sa legi bine tacerea- nu pot s-o dezleg.
Ti-e somn de lume, de ani si de mine...
Dormi, dar sa nu cumva sa incui usa,
Caci vei uita unde ai pus cheia
si lumea,
si anii,
si pe mine...
