Mi se intampla uneori ca, de cum cunosc o persoana, sa si simt cum urca in mine un val hotarat de antipatie. Aparent fara nicio baza reala si chiar impotriva oricarei logici, antipatia mea se dovedeste mai mereu justificata.
Sa luam situatia de astazi, de exemplu. Ne aflam in Loganul rosu pe care scrie mare "SCOALA", pe o straduta oarecare din Rm. Vilcea. Ora mea de soferie se apropie, dar deocamdata eu stau cuminte pe bancheta din spate. La volan e ceea ce as cataloga eu drept o "beibi", o "pisi", dar sa nu ma grabesc cu eticheta. Mai intai sa o las pe respectiva sa se desfasoare si sa observ spectacolul de pe margine. Nu ca as avea de ales...
Viitoarea soferita vorbeste intruna despre un BMW care a intrat ceva mai devreme intr-un amarat de volvo de pe vremea lui pasvante, parcat regulamentar. Si il tot caineaza pe soferul masinii agresive si chioare, care uitase unde-i sunt franele. Fara sa-mi cenzurez prea mult reactiile sau vocabularul (ca scorpionii, deh), ii spun don'soarei ca "saracutul" si "mititelul" sofer de BMW nu e nimic altceva decat un bou, un idiot si-un tampit.
Dupa o pauza pe care instructorul incearca sa o umple cu o glumita, doua, subiectul revine pe buzele lui beibi de la volan. Aflam ca "mititelul" se afla in vizorul acesteia de cand si-a cumparat masina "tare". Ca inainte de asta era urat, dar de cand si-a luat BMW parca arata altfel tipul...Si culmea ca pe vremea cand avea dacie, ii facea curte domnisoarei. Dar cum era sa se uite la el in perioada pre-BMW??
O intreb intr-o doara si anticipand raspunsul, daca mosulica din amaratul ala de volvo, care n-avea absolut nicio vina si nici portofelul plin de euro, nu-i trezeste vreun sentiment de mila. Ma intampina o mutra stupefiata sub stratul de fard si o chicoteala slaba. "BUuun asa", ma gandesc. si ma cufund din nou in reveria intermitenta, fragmentata scurt de franele bruste ale soferitei si de vocea disperata de instructor ajuns la capatul rabdarii.
Si cum "beibi" nu crede ca e cazul sa faca o pauza din gargara vocala, sunt nevoita sa mai inghit pe nemestecate unele detalii "picante" ale vietii ei din afara mall-ului si din incinta acestuia. Cum "tata" a primit comanda sa-i cumpere si ei BMW. Cum acesta e un mare fraier, al carui singur scop pe lumea asta e sa satisfaca nevoile si dorintele ei de printesa. Cum nu considera relevant faptul ca timp de vreo 14 ani nu i-a spus nici macar un "la multi ani " de ziua lui, astea sunt fleacuri si el e dator sa-i dea bani.
Din ce in ce mai enervata de aerele miorlaitei de mall, declar provocator ca eu m-as multumi si cu un matiz, numai sa am cu ce ma deplasa de colo colo. Dispretul pe care i-l trezesc lui beibi este mare. Cuuum, numai un Matiz?? Asta-i chiar culmea. Ea n-a mai pomenit asa ceva. Ma stapanesc cu greu sa n-o scalpez si incerc sa ma concentrez asupra traficului.
Discutia aluneca pe alte fagasuri. Un pic mai sentimentale. Asta daca sentimentele sunt niste chestii cu multe zerouri la coada...Spun asta pentru ca printesa de la volan ii explica instructorului cum toti barbatii sunt niste mincinosi si niste porci care trebuie supti si de vlaga, si de bani. Criteriul principal de selectie: masina. Obiectiv: "pupa-l in bot si papa-i tot", vorba lu' Caragiale. Deja simt ca imi explodeaza capul. Am auzit placa asta de sute de mii de ori. Peste tot unde exista elementul feminin, exista inevitabil si discutia respectiva. Cu argumentele inerente...Si uite-asa antipatia mea se transforma intr-o stare de rau fiziologic. Da, imi vine sa vomit. Noroc ca zeii se indura de fata mea pleostita si lipita de bancheta din spate a Loganului rosu pe care scrie mare "SCOALA". Si vine vremea ca beibi sa-si ia talpasita si sa urc la volan. Posesori de BMW de pretutindeni, feriti-va! Here I come!
vineri, 22 august 2008
luni, 11 august 2008
Aproape de nori
Albastru mi-e in suflet si pe jos
S-au impletit porti de nori cu nisipul.
Zvacnesc templele de aripi, biciuite de timp
Si glasuri topite in ciocolata isi torc fuiorul,
Asemenea batranei din povesti.
Vremurile s-au incalzit sub cuptoare,
Mangaiate de coame de vant si de zeii ce
Au invatat sa moara uneori,
Atunci cand afara e luna plina.
Ploua peste abisuri cu geana de somn
Si visele imi curg prin par si pe obraji
Ca licuricii care-si clipesc fericirea,
Ca soaptele copacilor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
